despre sarbatori

Oare de ce nu ma mai bucur de mult de sarbatori? Mi s-a stricat, oare, aparatul declansator de euforia si nebunia cumpararii cadourilor? Am devenit vegetariana? Sunt musulmana? Niciuna...
Sarbatorile au devenit pentru mine o ocazie de somn si doar atat. Asta cu spiritul Craciunului, bucuria impodobirii bradului, taiatul porcului sunt doar niste obiceiuri obligatorii care nu-mi dau nicio satisfactie. Anul asta imi doresc doar niste zapada daca se poate alba si nu rosie din cauza poluarii.
Obiceiurile culinare de Craciun imi trezesc o nesfarsita greata. Cum sa mananci cu atata pofta o piele de porc pe care inainte cu putin timp statea un strat de jeg maiestuos? Apoi sa poftesti la o feliuta de toba, lebar, caltabos indesate pe matul in care bietul porc facea digestia. Sa te cutremuri la auzul unui carnat care sfaraie in tigaie, netinand cont ca sta intr-un mat? Multora le place creierul pane. V-ati gandit vreodata ca mancati toate senzatiile, amintirile, gandurile porcului respectiv? Sau cei care mananca fudulii de porc... Deja greata mea a atins amplitudinea maxima.
Sau colindatul. Cand cativa copii tembeli iti bat la usa sa te incante, apoi sa te injure ca nu le-ai dat mai mult ? Sau tiganii care vin morti de beti sa-ti cante Vasilca, apoi te intreaba cu voce suava daca ai sa le dai o jumate in loc de portocale.
Apoi incepem sa impodobim bradul stiind deja ca o sa-l si despodobim. Si ne vom preface ca exista Mos Craciun si ca de-abia asteptam sa ne aduca mult doritele cadouri. Si apoi sa ne prefacem ca ne plac darurile ca nu cumva sa se supere Mosu' pe noi.
Dar bineinteles ca eu am un posibil abces pe creier. Toate acestea fiind zise:
Sarbatori fericite!

Confidentu' verde

In fiecare an de Sf. Andrei se practica pusul graului la incoltit in borcane de iaurt, apoi se aseaza pe pervaz (sa fie incantat ala micu' cand s-o inalta de privelistea bucuresteana fara zahar). Cred ca nu am mai facut asta de vreo 5 ani, dar anul asta mi-am propus sa reiau ritualul. Mi-am adus aminte de asta pe la 8 seara si ca sa fie de ajuns au mai trebuit si lungi rugaminti sa ma ajute cineva sa fac rost de samanta. Vroiam cu orice pret ca anul acesta sa am graul meu magic, caruia sa ii spun secrete, sa-l ascult cu canta dimineata, sa-l vad cum se bucura de apa din Dambovita si sa-mi alunge sila de dimineata. Si graului meu i-au trebuit numai doua zile ca sa incoltesca si sa-si scoata tichiuta din pamant. Cand l-am vazut pentru prima oara l-am luat in brate si i-am spus ca-l iubesc. Ciudat, parea fericit.Ii cant si ii spun vorbe pe care numai el le intelege. Vorbe fumoase care il fac sa creasca, sa fie frumos, vesel. Cu fiecare zi care trece creste tot mai mult, se inverzeste de viata si imi lasa margaritare pe frunze drept recunostinta. Poate ca nebunia mea s-a amplificat, poate ca vad dincolo de banal, poate ca ma bucur prea mult din orice, poate ca imi va trece. Nu m-am gandit ce se va intampla cu el cand viata ii va spune stop, dar cu siguranta ca nu va fi mancat de o vaca. Va fi pastrat intr-o carte cu arome vechi si poate ca intr-o zi, peste cativa ani, o sa dau de el si voi spune :" care idiot a pus iarba asta aici?".

Petice de dimineata...

Noiembrie cea mai urata luna a anului. Ma trezesc la 7 si ai impresia ca e 3 noaptea.Intuneric si chef de somn sugrumat impotriva vointei mele. Miros de frig, ochi de mamaie, apa receee. Deschid jaluzelele...niciun efect. Imi mananc cerealele care dau puteri magice cu ochii atintiti in cutia gigantica de carton agatata de bietul salcam din fata blocului. Ce oameni degenerati. De o luna zace acolo...si va mai zace. Tanti cu fes frez matura flegmele si semintele lasate de tanara generatie pe scari.Dracuie pe "aia micii si pe ma-sa aia proasta". S-a scurs timpul. Sa incepem mirobolanta zi de 26 noiembrie. Zoaiele de cer ma imbolnaveste. Parca spune "dormi!". Mazga, ceata , claxoane , cascat prelungit. Adorm cu ochii cascati, cu un fundal sonor de invidiat:"fiiiiareee veeechi" bis bis. Mai ma uit a 20-a oara cate saptamani mai sunt pana la vacanta.:-<.Oftat. Privesc pe geam cum vecinul de vizavi tremura asteptandu-si cainele sa-si termine treaba. Niciunul nu e incantat de situatie. De teava de ala etajul 5 atarna o mandra pereche alba de chiloti parca asteptandu-si stapanul. Gigel trage de mamaie sa nu il duca la scoala. Sandel de la parter injura Loganul caruia i s-a inecat jiglerul. Ce viata minunata!

cand 2 devine 1

Suntem doua entitati ce se intrepatrund , ce sunt legate atat de strans incat devin una. Partea imateriala si cea materiala. Amandoua sunt intr-o transformare continua si se influenteaza reciproc. Cateodata se mai supara una pe alta si au loc "batalii" care se lasa cu cearcane si scufundare in ganduri. Fiecare asteapta clipa in care se va elibera. Dar numai una va supravietui dupa despartire, celalta se va dezintegra si va lasa numai fotografii in urma. Apoi fiecare isi va da seama cat de mult tinea de fapt la cealalta.Pe parcursul vietii una este invizibila si celalta e vizibila. Nimeni nu poate spune care primeaza, nici macar eu pentru ca eu sunt doua si fiecare voteaza cu fiecare.

intr-o continua transformare...

Stiam pana acum ca omul preistoric era un vanator iscusit si reusea cu arme rudimentare sa ucida lei, tigri, mistreti chiar si elefanti. Ei bine , oamenii de stiinta s-au intors la 180 de grade. Acum spun ca omul nu ar fi fost chiar in varful piramidei trofice, ca ar fi fost hrana de baza a multor animale si s-ar fi ascuns prin pesteri de frica. Rezulta de aici ca era erbivor. Poate ca au dreptate tinanad cont ca mai ne-a ramas un rest de intestin de la erbivore- apendicele. Cum am ajuns acum in varful piramidei... ramane sa dezlege ei. Dar ne aflam intr-o continua transformare. Hrana nu mai este scopul muncii noastre de mult. Cumparam intotdeauna mai multa mancare decat avem nevoie si ne indopam chiar daca nu ne este foame. Mancarea pe care o consuma noi azi ar omori un om din secolul 15 in 2 luni. Asta pentru ca ne-am adaptat la aceasta alimentatie. Poate ca ne vom transforma in niste niste mini mamuti si vom inlocui bietii elefanti.

fericirea ? un fleac...

Suntem produsul mintii noastre. La concluzia asta am ajuns eu, savant ordinar, dupa multiple fracturi ale constiintei. E foarte simplu. Ne comportam cum ne propunem, ne aranjam ambalajul in asa fel incat sa ne creeze o stare psihologica de bine si ne propunem sa ne tintim visurile drept in crestet. Chiar si cele mai mici decizii ne influenteaza "calitatea". Dar cine stabileste pragurile , standardele de calitate? Ei bine, majoritatea. Daca anul asta e "fancy" sa porti ciorapi rupti cu ciobu', maine peisajele urbane vor fi inundate de aceste piese vestimentare-pot sa spun inutile. Daca e "cul", "posh" sa ai geanta de rafie sau par de cocogeambo la haina atunci e musai sa te straduiesti sa iti satisfaci nevoia. Altfel, ramai un rebut. Totusi este paradoxal. Desi se incearca incadrarea intr-o matrita,se vrea ceva distinctiv. Probabil ca aceasta este cauza nefericirii care bantuie lumea. Studiile arata ca desi omul secolului 21 are tot ce ii trebuie (nu mai alearga cu sulita dupa porci prin savana, ci ii cumpara de la carrefour in punguta de plastic; nu mai moare din cauza unui apendice inflamat ci fuge la spital cu ambulanta...etcetc) este cu mult mai nefericit decat a fost vreodata. Eu zic ca totul vine de la "cutiuta". Daca maine vreau sa fiu fericit, atunci sunt sigur ca asa va fi!

this is for my neighbour...

Nu imi place sa-mi cunosc vecinii. Nici nu vreau. Am o singura vecina la care ma gandesc in fiecare seara. Da, asta pentru ca ma intreb ce face. Ea se trezeste la viata pe la 1:30 a.m. si face mai multe decat as face eu intr-o zi trezindu-ma de la 6:00 dimineata. Se aude, asa, ca un mutat de mobila scartaitor, enervant si mai ales daunator somnului.Alteori da cu aspiratorul, spala rufe sau se joaca lapte-gros cu colegii de faculatate pe fundalul unor melodii notorii, apoi urmeaza hohotele sacadate de ras si bancurile spuse dupa 5 beri. Eu, in existenta mea mizerabila, am vrut sa fiu de moda veche, adica sa ma culc pe la vreo 12:00. Acum nu stiu cum sa fac sa ma cronometrez cu vecina. Am botezat-o maricica (cu "m" mic), din simpatie. Salut toate "maricicile"!

son of the blaze

Tu cat ti-ai dori sa traiesti? Daca ai putea sa decizi cati ani sa traiesti, ti-ar fi mai usor? Cum si-ar trai oamenii viata daca nu ar stii ca mor? sunt putinele dintre intrebarile existentiale. Nu exista om pe Pamant caruia sa nu ii fie frica de moarte- cred eu. Sa fie,oare, viata o etapa din Marea Existenta? O proba? "Ceea ca trebuia sa cautam sa stim este in ce mod sa ne traim viata pentru ca aceasta sa fie cea mai buna posibila"(Gorgias,512 E).
O scanteie. Dintr-un foc-mama apare copilul-scanteia. Scanteia trebuie sa lupte sa traiasca. La inceput firicelul intepator si cald este purtat de curentii inselatori. Acestia ii dau senzatia ca este puternica, dar o ucid cu incetul.Trebuie sa incerce sa-si gaseasca seva cu care sa devina matura.Mai intai de toate trebuie sa isi dea seama de asta.Daca nu, viata ei se masoara in milisecunde.Sa fie oare nefericita din cauza asta?Daca incercarea fructifica si gaseste izvorul, se aprinde intr-un foc mai puternic decat cel din care s-a nascut.Continuitate. Eu nu sunt o scanteie.

acordeonu' fin

E sambata. Caut niste lumanari pentru ritualurile mele mizantrope. Nu gasesc si merg in casa batraneasca , plina de moliile timpului. De la intrare ma izbesc mirosuri de mirodenii uscate: patrunjel , leustean, flori de soc. Peste tot frunze uscate de soc , tei, boabe pestrite de fasole intinse pe ziare cu Basescu strivit pe ele si lipit cu picatura.3 crizanteme isi varsa petalele pe fata de masa. Ajung in camera cu felinar si muze pe pereti. Gasesc cutia cu lumanari :trupuri lungi , galbene , rastignite intr-o cutie de pantofi .In colt ceva imi inteapa ochiul. O geanta mare , neagra ,prafuita, cu broasca rupta , legata cu un ciorap de dama.
Deschid cutia deja deschisa si descoper un acordeon. Invins , greoi, lenes imi cade imi brate. 3 clape rupte de copiii fara jucarii , un scrijelit pe rama :" am fost",iar curele poarta amprenta urmasilor mei.Il supun la un ultim efort pe acest "martir".Sunetul lui taie aerul imbalsamat si il scap jos. Inca o rana.Se aude probabil un el de "auuu" de al nostru. Sterg praful centenar si ingan niste acorduri invatate pe "yamaha de hartie": mi-si-la-si-la-sol-la-sol-la-si.Vreau sa il resuscitez. Il pun pe umeri si ies afara. Lumina releva literele de pe panza impunse cu creionul: "nu mai canta fara sa stii". L-am dus inapoi in "sicriul lui" si l-am lasat sa doarma pana cand ... protonii s-au violat unii pe altii.

bilant

Iata ca s-a sfarsit si acest mirobolant an scolaire :D/In acest an clasa noastra s-a dovedit a fi fooarte inventiva.Iata cateva acte de bravura :)) :

-Biletelul de la ora de franceza.Da a fost ceva "magic".Sa ne reamintim.Trebuia sa dam test la franca si ce ne-au sclipit mintile atunci ca am hotarat sa scapam de acesta "epreuve".Am facut un bilet pe care scria:"Nu fortati usa!Ne-am mutat la parter.Sala 9.Va multumim!".Apoi ca niste adorabili ne-am asezat in coltul clasei , hotarati sa nu scoatem niciun sunet.In acest timp profa a mers la parter sa ne caute.S-a intors furioasa si ne-a dat test in 15 minute :D/.Ce a urmat nu mai conteaza.Amenintari cu scaderea sfintei note la purtare, sedinta cu parintii etc.

-Certurile cu diri.No comment.

-"Cadourile" lasate in penare constand in firimituri , ascutitori si cateodata firimituri cu apa.

-furatul "cornului si laptelui".Toata scoala stie ca noi furam cornurile si laptele celor mici :D.

-Mos Craciun cu pufuleti.Sacii cu pufuleti pe care a X a A ii manca in pauze.

-"aruncatul cu avioane in curtea baboilor".Langa scoala locuiesc cei doi "prieteni" care culeg avionasele cu mesaje dragute.("daca ma gasesti primesti o sticla de Cola"sau "azi te va lovi un camion de crenwurshti").

-"aruncatul mingei pe geam".

-partidele de "adevar sau provocare?".Fireste ca toata lumea alegea adevar, dar Binom a facut gresala sa aleaga provocare.Ce a urmat dupa e demn de filmele gen "American Pie".

-beep-uri pe telu' lu' diri in ora de dirigentie :)).

-aruncatul la cosul de gunoi.

-magarusul in varianta cu penare, haine etc.
Si cam atat mi-am adus eu aminte, dar am omis ceva , ata ete.

Omida bionica

A venit primavara, defapt, a venit vara :D.Caldura asta e lipicioasa , puturoasa si enervanta , ov corz.Si pe mine scrie zilnic:icecream /glace/inghetata.Omizile o duc bine.S-au ingrasat la greu incat li se vede celulita prin scheletul chitinos.Vreo 2 ore am cautat pe net tipuri de omizi doar-doar aflu si eu ce specie si ordin au suratele.Intre timp, ciresul de langa bloc a mai naparlit si chiuveta s-a infundat de rahatei de omida bionica.Au o criza de personalitate in acest moment(comportament anti-socialomid ca sa zic asa) pentru ca ma ataca.Da ...ma ataca.Defapt ma stropesc pe mana cu o secretie galbuie si chiar frumos mirositoare.Dat fiind faptul ca nu imi fac niciun rau ramane de stabilit daca comportamentul lor e anti sau pro socialomid.Poate descopar vreo crema antirid pe calea asta=)).Parca ma intristez cand le vad ca au crescut si in curand o sa impupeze si o sa zboare.Ca o "mama" buna ce sunt am hotarat sa nu le dau drumul in Bucuresti (droguri , alcool ,astea).S-au hotarat sa dea la Facultatea de Rochita-Randunicii si Craita Internationala.Sper sa ia pentru ca sunt niste omidute deosebite.De 1 iunie vreau sa le fac o surpriza, dar nu m-am hotarat inca.Mai e timp...

Veleitate.Non-veleitate.

Noapte calda de vara precoce.Dimineata trasa de par cu raze zgubilitice si 2 ceasuri care suna incontinuu.Inca o zi.In borcanul lor de betigase de urechi Frederic si Obama au inceput sa danseze. Dansul lor: se urca pe rand fiecare in capul celuilalt."Fetele"/"baietii"/"baiatul si fata" mele/mei/mea sunt mofturoase.Ieri mi-am adus aminte si le-am "cumparat" frunze de paltin.Nici macar nu sau atins de ele.Am crezut ca au devenit anorexice asa ca astazi le-am luat frunze de maracine.Cred ca lor le plac numai frunzele de cires.Cine stie un cires dispus sa isi dea 2 frunze pe zi unei fete nebune care creste omizi?Nu.Fata aia nu sunt eu.Eu le tin pana cand vine cineva sa le ia.I-am lasat pe tovarasii mei si am plecat. Pe strada acelasi miros de rebu-neserios si slalom printre fecale de pedigree.O tanti pe care o vad in fiecare zi scutura un covor.A! si vecinul Cristinei cu parul "noapte-zi" fumeaza o tigare cu tact sprijinit de noile garduri.In fata bisericii un caine se crede in Lacul-Lebedelor.Tine picioarele in sus sperand ca astfel isi va obtine colacul mai repede.Tanti de la ziare mananca salam cu masline si cu paine.Cand ma vede imi arata stoma dintre canini.O mamaica isi convinge nepotul sa nu mai muste din inghetata in timp ce un student isi admira adidasii puturosi.Deh...ce lume nebuna.
As vrea sa fiu numai eu intr-o lume paralela cu 2 omizi care se urca una in capul celeilalte si sa astept ca ele sa devina fluturi si apoi sa faca omidute si iar fluturi si iar si iar.Pana cand nu mai ramane nimic de facut.

Definitie

Aparuta din timpuri stravechi, aceasta specie a evoluat parcurgand mai multe faze.Homo habillis, homo sapiens si acum stagneaza la homo sapiens sapiens.A fost numit OM.Om de la "oare, maimuta?".De cand a parut in laturile trofice aceasta dezgustatoare specie a produs macel.Au inventat razboiul,au distrus tot ce le-a iesit in cale si in cele din urma, s-au jucat cu viata.Omul poate fi de sex feminin sau masculin.Fiecare om are nevoie de multi bani ,frumusete si succes.Se mai poate adauga si aprobarea semenilor, pupincureala,nevoia de a iesi in evidenta.Pentru a fi fericita , o femela de om are nevoie de masuri "90-60-90",armani , gucci,roberto cavalli ,vopsea de par, oja, rimel, ruj ,picioare de 1.20 m si lista poate continua.Masculul om are nevoie de pectorali-6,bicepsi ,tricepsi,sa devina fotbalist,masina "bengoasa",femeie fatala etc etc.Problema este ca mai toti oamenii se nasc fara unele din aceste necesitati si asa incepe lupta pentru multumirea de sine.Oamenii au adus planeta in ultimul stadiu al supravietuirii.Oricum , se aude ca prim 2030 un corp cosmic va lovi planeta.Sa speram Bruce Willis va muri pana atunci.Oamenii au distrus paduri, au exterminat specii,s-au omorat intre ei (in 2 razboaie mondiale) si s-au jucat cu viata.Au produs virusuri pentru a se omori,arme ,bomba nucleara etc.Pana acum nu au reusit sa creeze viata din anorganic,din tarana.Au inceput sa isi dea seama treptat de efctele poluarii si le-a parut rau de ce au facut , dar nu a trecut mult si si-au zis ca nu e rau.Antarctica se va topi ai astfel vor putea exploata si acest teritoriu.Sortii sunt de partea lor, spun ei.Sa asteptam.

De ce iubim Bucurestiul...(sectorul "care este")

Astazi a fost o zi plina...La vreo 10 fara un sfert eu inca dormeam .Suna Zuza sa ma intrebe de ce se mareste pupila, dadea teza la bio.Ingan un raspuns somnambul si ma trezesc pe parcurs.Astazi ,primarul "care este " ne-a chemat la sala Palatului pe noi, astia talentati:>.M-am intalnit cu Gaby , Deny si Ionela.Hai sa luam 226! Acel mirific mijloc de transport in comun care te intoarce cu vreo 50 de ani in urma , cand nu existau deodorante...Buuun.Numai ca niciun 226 nu vine timp de vreo juma de ora.Plictisindu-ne intram in vorba cu o persoana feminina ,de etate vreo 65 de ani.Si asa aflam ca ea a cumparat 2 piepti de pui de s-a minunat ginerele dumisale ce ciorba buna a iesit.Si a mai cumparat si niste oua ca deh, e Pastele! , cozonac etc etc.Oricum erau multe.Apoi i-am martusirit motivul calatoriei cu 226.L-a laudat pe Marean si a spus ca ii place de el.Simpatica rau babutsa.Apoi l-a injurat pe Videanu cu bordurile lui si ne-a mai spus ca "acest vid" are fabrica de marmura.In sfarsit vine un 226 .Surpriza ...!! PLIN...Enervate ne hotaram sa o luam pe jos.Incepe sa ploua.Intre timp ne prinde si 226 din urma .Alergam sa il luam.Era 99% plin.Deh...Incapem si noi 4 in 1%.Ne inghesuim si observam ca Gaby a ramas jumatate afara.In clipa aia tot autobuzu era pe jos de ras=))=)).Ghiozdanu Gabitsei era prins intre usi.Eram pe jos de ras.Treceau babute cu nepoteii de mana si aratau disperate("uite! asa ajungi daca nu esti cuminte!")si noi radeam si radeam si radeam.Devenise atractie .Cred ca s-au facut si poze=)).Am ajuns la Sala Palatului.Spectacol Ackent si Voltaj .Super tare.Urma sa mergem la scoala 143 sa ne luam premiile, niste casetofoane).Am luat-o prin Cish.Am mancat corcoduse , ne-am batut cu niste homelessi pe sticla noastra de suc etcetc.Am luat-o pe Margeanului si am cautat scoala o jumatate de ora ca sa aflam ca scoala e langa casa mamei Omida.Colega a vazut niste colegi de liceu cu ditamai(citez "magaoaiele") de casetofoane.A inceput sa rada de mine ca o sa imi dea casetofon din ala si nu o sa pot sa il car.Si radeam si radeam si radeam.In sfarsit am gasit scoala.Coada ca la chiloti pe vremea lui Ceausescu.Am intrat repede.Surpriza !!!mie mi-au dat casetofon din ala "finuts", mic si usor de tinut si lu' cole....MAGAOAIA!!!=))=)))deci eram pe jos ...Dupa vreo jumatate de ora eram acasa dupa ce facusem vreo 5 kmAcum avem ce sa le povestim nepotilor.:))=))=))

Sunetul copacului

E cald si mi se dilata ramificatiile.Ceva parca ma apasa.Astept sa treaca , dar clipele devin de plumb damnat.Incep sa fredonez ...Ma asez sub un copac imbatranit de primaveri, ros de vanturile alizee, mancat de timp si totusi , atat de pur.Imi canta ceva la ureche , o melodie cunoscuta (si nu , nu am castile in urechi).Incerc sa o recunosc si imi dau seama ca e in zadar.E pesta putinta muritorilor .In copac 2 pitigoi parca au Parkinson.Isterici incep sa se scarpine.Ii las sa intrebuinteze nejenati argoul pasaresc.Deasupra mea o randunica isi aseaza coada tunsa de curand in Africa.I-ar mai trebui niste fixativ.Amilaza e din plin si nu se sfieste sa o aplice (Taftrandunica-coada ta rezista perfect).Ingana sunete inguste , stridente , magice.Cred ca ma blesteama.Sunetul copacului se intensifica si ma albesc.Mi se daruieste .Petalele cad jertfite pe mine.Ma scutur de mortii nejeliti, simtindu-ma oarecum vinovata.Acesta a fost botezul.Blestemul randunicii , valul caisului.Voi auzi de acum inainte , mereu , sunetul copacului.

rasarit de viata (amintiri)

E dimineata .E 3 si jumatate si ma trezesc sa plec la padure.Ochii mi se dezlipesc cu greu ca o molusca uscata de soare.Negrul s-a virusat de zori si o mireasma rece mi se ascunde in simturi.Simt o limba rece pe mana.E cainele.Ma astepta.Imi iau bocancii albiti de praf si pornesc la drum.Padurea cerne apa .Mai e mult de mers pana la observator.Linistea ma inconjoara si parca ma sugruma. Salcamul isi arunca mirosul pe unde apuca numai ca sa ma ameteasca si sa ma otraveasca.Iata-l!Batran , rugos si rece observatorul taie zarea.Ma urc si ma asez pe bancuta stearsa de vreme.Nume scrijelite pe ea:"Lenuta si Dumitru-'89".Adorm chinuit de frig .Dar ma trezeste un zgomot .Un latrat.Nu e caine.E un cerb.S-a speriat.Probabil m-a simtit.Vanatul are tendinta sa alerge cu vantul in fata ca simta pericolul, iar geaca mea miroase a oua ochiuri.E 5:30.Nimic.Liniste si parca totusi ceva imi scapa.Privesc cercetator imprejurimile.Lanuri de orzoiaca si grau la adapostul padurii.Nicio ciuta.Au fugit sau am venit prea tarziu? Sfioasa , iese din desis ca o fiinta himerica , o ciuta.Isi ridica trofeul spre cer , adulmeca si incepe sa rupa lacoma graul crud.Isi ridica privirea des simtind ca ceva nu e in regula.In spatele ei, tapul calca impunator.O inghionteste afectuos si ii arunca o privire dragastoasa.Rupe o gura de iarba si o ia la goana jucaus.Ea ii face jocul.Dintr-o data parca am fost inconjurata de caprioare si cerbi.Numar 20.Imi notez constiincios in caiet ora si locul la care au aparut.Le imbratisez din priviri si le admir liniile fine ale corpului.In partea vestica 2 pui inoata prin lan incercand sa isi urmeze mama.Scena aceasta imi smulge un suras.Au trecut 3 ore de cand le observ fara sa ma satur.Au plecat sa se ascunda.Le voi vedea si maine...

nenorocita de ea

Zile in sir ti se pare ca nimic nu merge conform planului.Vrei sa "te asculti " intocmai si sa nu te mai abati de la promisiunea facuta tie insuti.Dar nu poti.Ceva te impiedica sau ceva nu e indeajuns de puternic sa lupte.Pierzi , iti pare rau , apoi uiti.Ti se pare ca esti damnat sa lupti cu tine insuti.Si nu e usor.Uneori nici nu stii ce iti doresti.Vrei sa ai senzatia aia de implinire, sa ti se umple "oazele" cu senzatia aia inefabila.Esti dependent de ea si intri in sevraj de dorul ei.Cauti sprijin, aprobare, compasiune si alte "deseuri" raspunzatoarea de starea deplorabila a societatii...In concluzie viata ta este o continua cautare .

Why i don't want to grow up...

In fiecare an un eveniment de care mai toti profita sa mai bea niste vin care da dureri de cap, sa manance niste tort cu multe calorii si sa le ofere vecinilor o noapte de nesomn.
Ei bine...URASC aceasta zi.Nu e de mirare.Pana la vreo 5 ani ma bucuram ca e ziua mea pentru ca primeam niste papusi platinate si imi placea sa le tund funky sau sa le fac haine in trend.Nu am inteles niciodata de ce papusilor nu le creste parul.
Faza e ca cu fiecare an care trece ma simt mai nasol de ziua mea.Cand esti mai mic tot ti se pare posibil.(La 8 ani visam sa fiu Xena-printesa razboinica, iar la 10 -Alias- o spioana de succes).Asadar... visele nu se izbesc de realitate!Ai mai multa incredere ca o sa reusesti.Privesti viata altfel, iar succesul se masoara in ce nivel ai atins la "Mario", cate pungi de apa ai aruncat de la balcon sau de cate ori ai castigat la septica.
La 6 ani te simti naspa daca nu mananci " macar " un Kinder pe zi,iar la 17 te simti naspa ca a trecut anul si tu nu ai facut nimic astfel incat sa iti aduci aminte cand iti vor creste dioptriile.
Degeaba tu incerci sa ramai de 7 daca tu esti de 17.Aiurea.Te uiti la power puff girls si la spioanele si dupa citesti padurea spanzuratilor:|.Deci ca sa intelegeti am o problema MARE cu zilele de nastere , iar urarea "la multi ani!" ma face sa ma simt Old.
Asadar .Maine va fi o zi nefericita din viata mea...
P.S.:pt toti cei care m-au intrebat pe 9 apr daca:"Maine e ziua ta?"
p.S-altu:O sa-mi treaca!

"Calator in necunoscut"

Am fost primul om care a pasit pe planeta Ahram.Era o planeta secreta , netrecuta pe harta virtuala din Greenwich.In calitate de supraveghetor al traficului intergalaxial am aflat despre aceasta planeta de la un glomit(o fiinta scarboasa acoperita de diferite mucoase) drept mita ca sa nu ii scad puncte pentru ca circulase cu viteza sunetului.(Precizez de limita de viteza in conglomeratul de galaxii Waterloo este mai mare sau cel putin egala cu viteza luminii.)I-am cerut coordonatele si i-am ars o palma dupa ceafa pentru ca ma scuipase intre ochi.Planeta avea un aspect destul de bizar.Nu face miscare de rotatie sau de revolutie.I se stricase miezul intermagmatic .A apartinut ligii utopistilor, dar la destramarea acesteia(in 3099 dupa razboiul lui Obi*aeonflux) a fost jefuita de ronini.Deoarece nu se misca, partea dinspre Pamant era inghetata,populata de viata creata prin radierea adn-ului uman si cel al proboscidienilor.Partea dinspre Steaua Protectoratului(formata prin diviziunea Soarelui) era bantuita de creaturi ciudate, care pastreaza secretul savantului Moore(care a fost exilat de pe Pamant).Fiinte de un roz dispretuitor faceau tumbe prin lava si isi scuturau prelungirile coccisului a bucurie.Apa era tot de un roz purgativ ce iti pata mainile cu sodiu la o simpla atingere.Le-am urmarit comportamentul si am ajuns la concluzia ca au un I.Q. de 10.Acest lucru era un avantaj pentru mine pentru ca aveau niste colti molfaiti cu creste ascutite,dar erau prea retardate ca sa se gandeasca sa ma manance.Am atins una si i s-a schimbat culoarea .S-a facut verde.Ce se intampla?O posibila reactie intre adn-ul uman si cel al acestor artificiali?Plaga s-a raspandit repede si ele au inceput sa se fragmenteze.Peste putin timp aerul s-a saturat de bucati mici , urat mirositoare si care dadeau mancarimi.Am fost nevoita sa parasesc planeta.Era vina mea?A doua zi m-am intors si nu am mai gasit-o.Probabil isi schimbase traiectoria.Sa fie acesta secretul doctorului Moore?Sa fie aceasta unica solutie ca lucrurile sa nu fie distruse de om?...Ascunderea?Pana cand vom gasi o metoda sa ne autodistrugem se pare ca aceasta e cea mai la indemana.

prietenului meu, Cumuloninbus...

Zi obisnuita , ore simpliste duse pe firul norilor.Pentru mine norii sunt magnetul gandului.Ma absorb oricat m-as opune(recunosc nu ma opun de prea multe ori).Afara ,buclele timpului se tes pe cer .Norii sunt vata de zahar pe care vantul o aseaza pe ramurile corcodusilor si o decoreaza cu martipan*vrabiute* sau cu straciatella *ciori*, cateodata primesti gratis si cateva pungi pe care scrie "thanks for shopping here"(nu sporesc cu nimic aroma , ba chiar gustul e mai intepator).M-am imprietenit cu un Cumuloninbus.Trecea mereu pe deasupra mea si il rugam sa-l agat cu o franghie ca sa zbor cu el.Imi spunea mereu ca trebuie sa cresc.Apoi m-a parasit, iar eu l-am uitat.Acum mi-am adus aminte de el.Il caut.Vantul magic , astral aseaza vata de zahar cum ii vine in minte.Cateodata vezi floricele, fluturasi albiciosi care se plimba pe cer apoi vantul se supara si ii musca de coada pana cand dispar.Face casute de hobbiti inzorzonate cu zarzari.Norul meu avea o forma elipsoidala , iar la colturi ii atarnau scame mai neingrijite.Il caut.In zadar...Spre seara , daca are vantul chef, face dragonasi din purpura ce inoata in marea plutitoare si ii mai scarpina cu o tenta orfana de albastru turcoise.Imi place sa ma joc cu norii , dar mi-e tema ca vor fugi.Unde? Nu stiu.As merge dupa ei...

e zgomot ...e culoare

A fost o zi plina de lucruri traznite ,de oameni coplesiti de astenie. Cascatul a devenit un laitmotiv...Casc , ma uit pe geam si aud ca un zumzait explicatiile de-a fie a par referitoare la binomul tipului de i-a cazut marul in cap.O cioara zboara sui printre ramurile proiectate pe un fundal verde spalacit cu albastru...e primavara.Mai casc o data si incep sa chinui foaia cu impunsaturile ondulate ale creionului ros de plictiseala.Rutina...Mai sunt 5 ore pana vine noaptea si atunci ma voi fragmenta.O parte va ramane adormita , parasita in pozitie de fetus, uitata in patul galben din camera galbena, iar cealalta va pleca...Unde?...Niciodata nu stie.Unde ii vine in gand.Ultima oara s-a plimbat cu bicicleta pe un turn vertical si a facut-o sa tresare pe cealalta jumatate.Nu se prea inteleg...Bicicleta se topeste , turnul se crapa , apoi cade,se darama.Apar campii verzi , dureroase, aproape diafane...Alearga , sare , iar inima celeilalte jumatati se incordeaza.Ajunge la o prapastie.Danseaza pasi de vals pe muchie alergand dupa un fluture cu aripa muscata.Isi pierde echilibrul si cade plutind pe o masa de aer mirosind a cafea.Deodata, se aude un zgomot .E un ceas caruia nu ii gasesc butonul de oprire.Ma chinuie.Ma trezesc impunsa de o raza de soare acompaniata de un claxon.E dimineata.Fac un efort voluntar chinuit sa ma ridic din pat.Imi ascund bine cealalta jumatate chiar o altoiesc putin pentru ca nu e cuminte.Abia asteapta sa se joace iar...mai sunt 17 ore...

vampirasul anur

A fost odata ca niciodata un vampiras.Ii placea sa soarba sange de lacusta cu paiul dimineata pentru ca tinea la silueta si seara sa faca un cocktail de epiderma de mascul de ofiurid cu zeama de gandac de colorado virgin-seara.Era un vampiras pretentios si facea urat daca nu i se faceau toate poftele.Toata ziua statea la televizor si se uita la "sange de tigan".Noaptea iesea in club "bloody" cu p.R.-ul lui Mimosa.Cu toate ca avea tot ce vroia parca ii lipsea ceva.Avea 25 de decenii si nu avusese inca o consoarta.Niciuna nu il iubea pentru ca nu avea coada.Coada era o trasatura fizica ce conta la vremea aia,dar el avea un ciot inestetic si zbarcit pentru ca isi mancase coada din gresala.Din aceata cauza vampirasul nu a avut urmasi pursange .A avut numai niste copilasi pe care i-a numit CoRuPti din casatoria cu Gorgona Calicia...