e zgomot ...e culoare

A fost o zi plina de lucruri traznite ,de oameni coplesiti de astenie. Cascatul a devenit un laitmotiv...Casc , ma uit pe geam si aud ca un zumzait explicatiile de-a fie a par referitoare la binomul tipului de i-a cazut marul in cap.O cioara zboara sui printre ramurile proiectate pe un fundal verde spalacit cu albastru...e primavara.Mai casc o data si incep sa chinui foaia cu impunsaturile ondulate ale creionului ros de plictiseala.Rutina...Mai sunt 5 ore pana vine noaptea si atunci ma voi fragmenta.O parte va ramane adormita , parasita in pozitie de fetus, uitata in patul galben din camera galbena, iar cealalta va pleca...Unde?...Niciodata nu stie.Unde ii vine in gand.Ultima oara s-a plimbat cu bicicleta pe un turn vertical si a facut-o sa tresare pe cealalta jumatate.Nu se prea inteleg...Bicicleta se topeste , turnul se crapa , apoi cade,se darama.Apar campii verzi , dureroase, aproape diafane...Alearga , sare , iar inima celeilalte jumatati se incordeaza.Ajunge la o prapastie.Danseaza pasi de vals pe muchie alergand dupa un fluture cu aripa muscata.Isi pierde echilibrul si cade plutind pe o masa de aer mirosind a cafea.Deodata, se aude un zgomot .E un ceas caruia nu ii gasesc butonul de oprire.Ma chinuie.Ma trezesc impunsa de o raza de soare acompaniata de un claxon.E dimineata.Fac un efort voluntar chinuit sa ma ridic din pat.Imi ascund bine cealalta jumatate chiar o altoiesc putin pentru ca nu e cuminte.Abia asteapta sa se joace iar...mai sunt 17 ore...