fericirea ? un fleac...

Suntem produsul mintii noastre. La concluzia asta am ajuns eu, savant ordinar, dupa multiple fracturi ale constiintei. E foarte simplu. Ne comportam cum ne propunem, ne aranjam ambalajul in asa fel incat sa ne creeze o stare psihologica de bine si ne propunem sa ne tintim visurile drept in crestet. Chiar si cele mai mici decizii ne influenteaza "calitatea". Dar cine stabileste pragurile , standardele de calitate? Ei bine, majoritatea. Daca anul asta e "fancy" sa porti ciorapi rupti cu ciobu', maine peisajele urbane vor fi inundate de aceste piese vestimentare-pot sa spun inutile. Daca e "cul", "posh" sa ai geanta de rafie sau par de cocogeambo la haina atunci e musai sa te straduiesti sa iti satisfaci nevoia. Altfel, ramai un rebut. Totusi este paradoxal. Desi se incearca incadrarea intr-o matrita,se vrea ceva distinctiv. Probabil ca aceasta este cauza nefericirii care bantuie lumea. Studiile arata ca desi omul secolului 21 are tot ce ii trebuie (nu mai alearga cu sulita dupa porci prin savana, ci ii cumpara de la carrefour in punguta de plastic; nu mai moare din cauza unui apendice inflamat ci fuge la spital cu ambulanta...etcetc) este cu mult mai nefericit decat a fost vreodata. Eu zic ca totul vine de la "cutiuta". Daca maine vreau sa fiu fericit, atunci sunt sigur ca asa va fi!

this is for my neighbour...

Nu imi place sa-mi cunosc vecinii. Nici nu vreau. Am o singura vecina la care ma gandesc in fiecare seara. Da, asta pentru ca ma intreb ce face. Ea se trezeste la viata pe la 1:30 a.m. si face mai multe decat as face eu intr-o zi trezindu-ma de la 6:00 dimineata. Se aude, asa, ca un mutat de mobila scartaitor, enervant si mai ales daunator somnului.Alteori da cu aspiratorul, spala rufe sau se joaca lapte-gros cu colegii de faculatate pe fundalul unor melodii notorii, apoi urmeaza hohotele sacadate de ras si bancurile spuse dupa 5 beri. Eu, in existenta mea mizerabila, am vrut sa fiu de moda veche, adica sa ma culc pe la vreo 12:00. Acum nu stiu cum sa fac sa ma cronometrez cu vecina. Am botezat-o maricica (cu "m" mic), din simpatie. Salut toate "maricicile"!

son of the blaze

Tu cat ti-ai dori sa traiesti? Daca ai putea sa decizi cati ani sa traiesti, ti-ar fi mai usor? Cum si-ar trai oamenii viata daca nu ar stii ca mor? sunt putinele dintre intrebarile existentiale. Nu exista om pe Pamant caruia sa nu ii fie frica de moarte- cred eu. Sa fie,oare, viata o etapa din Marea Existenta? O proba? "Ceea ca trebuia sa cautam sa stim este in ce mod sa ne traim viata pentru ca aceasta sa fie cea mai buna posibila"(Gorgias,512 E).
O scanteie. Dintr-un foc-mama apare copilul-scanteia. Scanteia trebuie sa lupte sa traiasca. La inceput firicelul intepator si cald este purtat de curentii inselatori. Acestia ii dau senzatia ca este puternica, dar o ucid cu incetul.Trebuie sa incerce sa-si gaseasca seva cu care sa devina matura.Mai intai de toate trebuie sa isi dea seama de asta.Daca nu, viata ei se masoara in milisecunde.Sa fie oare nefericita din cauza asta?Daca incercarea fructifica si gaseste izvorul, se aprinde intr-un foc mai puternic decat cel din care s-a nascut.Continuitate. Eu nu sunt o scanteie.