Drum

"Sunt iarasi pe drum,
Nu stiu unde merg,
Ma cheama un munte
Spre care alerg!"

Inca din primele cursuri ale scolii de munte ni s-a spus sa nu mergem niciodata pe munte singuri... dar parca as fi incercat o data. Sa urci pe munte pare un prilej de meditatie atunci cand esti singur.
Si iata ca am incercat-o si p-asta!
Vineri mi-am luat rucsacul in spate si am pornit spre Gura Diham cu gandul sa ajung la Diham. Era un frig strasnic, dar era placut. Crestele Bucegilor erau invelite intr-o plapuma de nori, drumul era pustiu, doar talangile de la gatul vacilor si vantul se auzeau. Si copacii erau galbeni asa cum imi place mie. Galben caldut si amar.

 Am facut mai putin de o ora pana la Gura Diham; timp ocupat cu facut de poze, legat sireturi, suflat nasul si trimis mesaje. Bineinteles ca am fost sunata sa ma intorc in Busteni. Ursii, violatorii, talharii, toti erau spre drumul spre Diham:)). M-am conformat. Oricum ma cam plictisisem. Treaba cu meditatia nu merge chiar asa cum m-am gandit eu. Dupa 2 ore iti trece orice chef de plimbare singuratica.
La un moment dat una dintre cele 4 masini cu care m-am intalnit a oprit. Erau 2 batranei simpatici. M-au intrebat unde merg si m-au invitat sa merg cu masina. Dragut din partea lor, dar eu aveam alte idei in cap:)).
Cei 6 km dus-intors s-au finalizat cu o amintire din copilarie. Pe drum era o cartita moarta. Mi-am adus aminte ca eram prin clasa a2a si am gasit una la fel in curte, la tara. Am alergat-o pe sor-mea cu ea pana m-am plictisit. Peste 2 saptamani am gasit-o iar. Si iar am alergat-o :)).
Zi placuta de toamna. O amintire stupida, vant prin par, munti, culori calde si nori reci.

Plimbarea de seara

In generala trebuia sa facem notita biografica a fiecarui autor atunci cand ii studiam operele. Era ceva care ii umaniza si poate intelegeam altfel "mesaju". Toate aveau ceva in comun: cimitirul Bellu (aproximativ). Asa ca mi-am zis ca trebuie sa-l vizitez cand ma mut in Bucuresti. Au trecut 7 ani de cand sunt in marea urbe si iata ca mi-am indeplinit dorinta. Asta pentru ca nu am coborat la statia la care trebuia si l-am vazut din intamplare. Si chiar ca era vreme de plimbare. La intrare au un mare panou cu ajutorul caruia mi-am ales "zonele de interes". Am vazut mormintele lui: Eminescu, comunistu' de Sadoveanu, Caragiale, Zaharia Stancu, Paunescu, Tatiana Stepa, Paturca, Gheorghe Dinica, Amza Pellea, Toma Caragiu, Pake Protopopescu, Cantacuzino... Chiar mi-a placut. Si nu m-am abtinut sa aleg cel mai frumos monument. Apoi cand am citit al cui este mi-a picat fata. Era farmacist. Prea multe coincidente azi... Merita sa mergi in cimitir cand vrei sa alegi nume pentru copil sau nu stii ce meserie sa-ti alegi :)). Si pentru ca era destul de inserat se vedeau candele aprinse. Destul de morbid, dar n-am avut niciun stres, erau baietii de la force smth acolo. Am mai vazut un cavou deschis si o groapa proaspat sapata. Asa ca vizitati cimitirul Bellu! Nu stiti ce pierdeti! :))

Plan pe termen lung

Miroase a dimineață rece. Mă ridic din patul de lemn de brad și văd ca soarele aruncă lumina prin geamul ferecat de buruieni mirositoare. De afară se aud clopote, semn că vacile deja rup iarba udă. Ies afară și mă îndrept spre râu. Brazii cântă încetișor. Cântă un vânt leganat de ramuri. E așa de rece apa! Te străbate până în măduva oaselor.
Dar nu e așa. Să reformulăm. De fapt... Un ceas sună haotic, somnul trage de mine înapoi în pat... Dar parcă nu se cade să întârzii. Și deschid geamul și încep rutina...
În loc de vânt printre ramuri se aude mașina de gunoi.
Urăsc orașul! E așa de cenușiu și trist și... cel mai grav, noaptea nu se văd stelele.

Dar nu-i nimic, într-o zi îmi voi incheia toate socotelile cu viața urbană și voi pleca... pe-un picior de plai, pe-o gură de rai...
Poate e din cauză că am copilarit la sat. Unii oameni iși doresc să locuiască la bloc. Să bea apă de la chiuvetă, să arunce saci la ghenă, să se plimbe cu autobuzul!!! E țicneala de a trăi altfel.
Aș da oricând bulevardele pe potecile din pădure, scările rulante pe crestele înverzite de munte, apa îmbuteliată pe un căuș rece de apă de izvor...