De ce iubim Bucurestiul...(sectorul "care este")

Astazi a fost o zi plina...La vreo 10 fara un sfert eu inca dormeam .Suna Zuza sa ma intrebe de ce se mareste pupila, dadea teza la bio.Ingan un raspuns somnambul si ma trezesc pe parcurs.Astazi ,primarul "care este " ne-a chemat la sala Palatului pe noi, astia talentati:>.M-am intalnit cu Gaby , Deny si Ionela.Hai sa luam 226! Acel mirific mijloc de transport in comun care te intoarce cu vreo 50 de ani in urma , cand nu existau deodorante...Buuun.Numai ca niciun 226 nu vine timp de vreo juma de ora.Plictisindu-ne intram in vorba cu o persoana feminina ,de etate vreo 65 de ani.Si asa aflam ca ea a cumparat 2 piepti de pui de s-a minunat ginerele dumisale ce ciorba buna a iesit.Si a mai cumparat si niste oua ca deh, e Pastele! , cozonac etc etc.Oricum erau multe.Apoi i-am martusirit motivul calatoriei cu 226.L-a laudat pe Marean si a spus ca ii place de el.Simpatica rau babutsa.Apoi l-a injurat pe Videanu cu bordurile lui si ne-a mai spus ca "acest vid" are fabrica de marmura.In sfarsit vine un 226 .Surpriza ...!! PLIN...Enervate ne hotaram sa o luam pe jos.Incepe sa ploua.Intre timp ne prinde si 226 din urma .Alergam sa il luam.Era 99% plin.Deh...Incapem si noi 4 in 1%.Ne inghesuim si observam ca Gaby a ramas jumatate afara.In clipa aia tot autobuzu era pe jos de ras=))=)).Ghiozdanu Gabitsei era prins intre usi.Eram pe jos de ras.Treceau babute cu nepoteii de mana si aratau disperate("uite! asa ajungi daca nu esti cuminte!")si noi radeam si radeam si radeam.Devenise atractie .Cred ca s-au facut si poze=)).Am ajuns la Sala Palatului.Spectacol Ackent si Voltaj .Super tare.Urma sa mergem la scoala 143 sa ne luam premiile, niste casetofoane).Am luat-o prin Cish.Am mancat corcoduse , ne-am batut cu niste homelessi pe sticla noastra de suc etcetc.Am luat-o pe Margeanului si am cautat scoala o jumatate de ora ca sa aflam ca scoala e langa casa mamei Omida.Colega a vazut niste colegi de liceu cu ditamai(citez "magaoaiele") de casetofoane.A inceput sa rada de mine ca o sa imi dea casetofon din ala si nu o sa pot sa il car.Si radeam si radeam si radeam.In sfarsit am gasit scoala.Coada ca la chiloti pe vremea lui Ceausescu.Am intrat repede.Surpriza !!!mie mi-au dat casetofon din ala "finuts", mic si usor de tinut si lu' cole....MAGAOAIA!!!=))=)))deci eram pe jos ...Dupa vreo jumatate de ora eram acasa dupa ce facusem vreo 5 kmAcum avem ce sa le povestim nepotilor.:))=))=))

Sunetul copacului

E cald si mi se dilata ramificatiile.Ceva parca ma apasa.Astept sa treaca , dar clipele devin de plumb damnat.Incep sa fredonez ...Ma asez sub un copac imbatranit de primaveri, ros de vanturile alizee, mancat de timp si totusi , atat de pur.Imi canta ceva la ureche , o melodie cunoscuta (si nu , nu am castile in urechi).Incerc sa o recunosc si imi dau seama ca e in zadar.E pesta putinta muritorilor .In copac 2 pitigoi parca au Parkinson.Isterici incep sa se scarpine.Ii las sa intrebuinteze nejenati argoul pasaresc.Deasupra mea o randunica isi aseaza coada tunsa de curand in Africa.I-ar mai trebui niste fixativ.Amilaza e din plin si nu se sfieste sa o aplice (Taftrandunica-coada ta rezista perfect).Ingana sunete inguste , stridente , magice.Cred ca ma blesteama.Sunetul copacului se intensifica si ma albesc.Mi se daruieste .Petalele cad jertfite pe mine.Ma scutur de mortii nejeliti, simtindu-ma oarecum vinovata.Acesta a fost botezul.Blestemul randunicii , valul caisului.Voi auzi de acum inainte , mereu , sunetul copacului.

rasarit de viata (amintiri)

E dimineata .E 3 si jumatate si ma trezesc sa plec la padure.Ochii mi se dezlipesc cu greu ca o molusca uscata de soare.Negrul s-a virusat de zori si o mireasma rece mi se ascunde in simturi.Simt o limba rece pe mana.E cainele.Ma astepta.Imi iau bocancii albiti de praf si pornesc la drum.Padurea cerne apa .Mai e mult de mers pana la observator.Linistea ma inconjoara si parca ma sugruma. Salcamul isi arunca mirosul pe unde apuca numai ca sa ma ameteasca si sa ma otraveasca.Iata-l!Batran , rugos si rece observatorul taie zarea.Ma urc si ma asez pe bancuta stearsa de vreme.Nume scrijelite pe ea:"Lenuta si Dumitru-'89".Adorm chinuit de frig .Dar ma trezeste un zgomot .Un latrat.Nu e caine.E un cerb.S-a speriat.Probabil m-a simtit.Vanatul are tendinta sa alerge cu vantul in fata ca simta pericolul, iar geaca mea miroase a oua ochiuri.E 5:30.Nimic.Liniste si parca totusi ceva imi scapa.Privesc cercetator imprejurimile.Lanuri de orzoiaca si grau la adapostul padurii.Nicio ciuta.Au fugit sau am venit prea tarziu? Sfioasa , iese din desis ca o fiinta himerica , o ciuta.Isi ridica trofeul spre cer , adulmeca si incepe sa rupa lacoma graul crud.Isi ridica privirea des simtind ca ceva nu e in regula.In spatele ei, tapul calca impunator.O inghionteste afectuos si ii arunca o privire dragastoasa.Rupe o gura de iarba si o ia la goana jucaus.Ea ii face jocul.Dintr-o data parca am fost inconjurata de caprioare si cerbi.Numar 20.Imi notez constiincios in caiet ora si locul la care au aparut.Le imbratisez din priviri si le admir liniile fine ale corpului.In partea vestica 2 pui inoata prin lan incercand sa isi urmeze mama.Scena aceasta imi smulge un suras.Au trecut 3 ore de cand le observ fara sa ma satur.Au plecat sa se ascunda.Le voi vedea si maine...

nenorocita de ea

Zile in sir ti se pare ca nimic nu merge conform planului.Vrei sa "te asculti " intocmai si sa nu te mai abati de la promisiunea facuta tie insuti.Dar nu poti.Ceva te impiedica sau ceva nu e indeajuns de puternic sa lupte.Pierzi , iti pare rau , apoi uiti.Ti se pare ca esti damnat sa lupti cu tine insuti.Si nu e usor.Uneori nici nu stii ce iti doresti.Vrei sa ai senzatia aia de implinire, sa ti se umple "oazele" cu senzatia aia inefabila.Esti dependent de ea si intri in sevraj de dorul ei.Cauti sprijin, aprobare, compasiune si alte "deseuri" raspunzatoarea de starea deplorabila a societatii...In concluzie viata ta este o continua cautare .

Why i don't want to grow up...

In fiecare an un eveniment de care mai toti profita sa mai bea niste vin care da dureri de cap, sa manance niste tort cu multe calorii si sa le ofere vecinilor o noapte de nesomn.
Ei bine...URASC aceasta zi.Nu e de mirare.Pana la vreo 5 ani ma bucuram ca e ziua mea pentru ca primeam niste papusi platinate si imi placea sa le tund funky sau sa le fac haine in trend.Nu am inteles niciodata de ce papusilor nu le creste parul.
Faza e ca cu fiecare an care trece ma simt mai nasol de ziua mea.Cand esti mai mic tot ti se pare posibil.(La 8 ani visam sa fiu Xena-printesa razboinica, iar la 10 -Alias- o spioana de succes).Asadar... visele nu se izbesc de realitate!Ai mai multa incredere ca o sa reusesti.Privesti viata altfel, iar succesul se masoara in ce nivel ai atins la "Mario", cate pungi de apa ai aruncat de la balcon sau de cate ori ai castigat la septica.
La 6 ani te simti naspa daca nu mananci " macar " un Kinder pe zi,iar la 17 te simti naspa ca a trecut anul si tu nu ai facut nimic astfel incat sa iti aduci aminte cand iti vor creste dioptriile.
Degeaba tu incerci sa ramai de 7 daca tu esti de 17.Aiurea.Te uiti la power puff girls si la spioanele si dupa citesti padurea spanzuratilor:|.Deci ca sa intelegeti am o problema MARE cu zilele de nastere , iar urarea "la multi ani!" ma face sa ma simt Old.
Asadar .Maine va fi o zi nefericita din viata mea...
P.S.:pt toti cei care m-au intrebat pe 9 apr daca:"Maine e ziua ta?"
p.S-altu:O sa-mi treaca!