uau

Iata ce ne spune Wikipedia despre World of Warcraft:"jucătorii controlează un personaj creat de ei într-o lume în continuă dezvoltare, explorând relieful, ducând la îndeplinire misiuni (questuri) date de NPC-uri (Non-playable characters - personaje controlate de computer), ucigând monştrii, şi facând multe altele. Personajele sunt răsplătite cu bani, obiecte şi experienţă, care le ajută dându-le mai multă putere şi posibilitatea de a învăţa abilităţi noi. De asemenea, jucătorii pot lupta împotriva altor jucători în dueluri sau războaie împotriva aliantelor inamice."
Pana acum nimic nou. Un joc precum toate celelalte. Nu am jucat niciodata, dar cei mai multi cu care am vorbit au devenit dependenti dupa doar 1 ora de joc. La scoala, zilele astea e plictiseala mare. "Bunul simt matematic"e nesimtit si convalescent, lumea zace si nimeni nu are chef de nimic. Un singur lucru ii resusciteaza pe Alin, Cristina si Alexe.Wow. Deja ma apuca nervii cand ii aud. Unu e in hoarda, altu in alianta, aseara s-a dat atac...bla bla. Cristina povestea ca si-a cumparat un nou parfum (in wow- bineinteles) si o pereche de pantaloni care ii fac fundul mai misto. Poseda un animalut de companie: un vultur cu fund de leu. Vultur cu coada, am uitat cum se numeste. Ei, Cristina zboara pe chestia asta si cica e foarte tare, frate! Ea nu mai stiu ce clasa e: mage, druid sau shaman?! Alexe uita sa manance, Alin la fel. Joaca pana la epuizare. In fine. Ceea ce am inteles eu din discutiile lor este ca sunt platiti sa hacuiasca orci, creaturi etc. Pentru asta primesc bani si le creste levelu. Cateodata se dau si petreceri. Se bea, se danseaza pe mese, apoi dorm unii peste altii. Se pupa, se... . Poti primi cadouri. Cristina a primit nu stiu ce cadou, dar nu merge si vrea sa-l liciteze. In wow e isterie cand e storming(cred ca asa se numeste). Personajele sar navala sa castige gold. Cica e unu foarte puternic de care fug toti, nu mai stiu cum il cheama. O sa ma interesez. Un exemplu de banc in wow:" Hristos a inviat! Ce level avea?". Il intreb o data pe Alexe despre ce vorbesc, la care el uimit:"cum, Ioana, nu stii geografie?". Toti se zbat sa atinga level 70. Asteptam si eu sa termine, dar surpriza: s-au reapucat! cred ca sunt si eu dependenta alaturi de ei. Acum cateva zile mi-a dat Cristina un filmulet cu niste scarbosenii (din wow) ,care cantau. Acum fredonez melodia. Unii mai platesc si o groaza de bani ca sa-si pastreze contu de uau. Cert e ca e grav. articol de ziar:
Jocul video "World of Warcraft" a fost descris ca producand "o dependenta mai puternica decat cocaina", dupa ce un adolescent a intrat in convulsii jucand non-stop peste 24 de ore.

Jocul a fost numit de catre terapeuti "cel mai periculos video-game de pe piata", dupa ce un baiat de 15 ani din Suedia a cedat dupa ce a jucat non-stop 24 de ore si a intrat convulsii, informeaza cotidianul britanic The Telegraph.
Voi ce stiti despre wow?
Iata si melodia mirobolanta.

Ingheeeeetataaaa!

Zilele astea m-au coplesit aducerile-aminte privindu-i pe doi frati cum se bateau pe un cornet de inghetata. Aveam 8 ani si luasem prima mea vacanta. Imi petreceam majoritatea timpului cu varu' Anton chinuind radasce si ingropand pui. Pe la 4 dupa-amiaza venea masina cu inghetata prin sat. O vad ca prin vis. O Dacie break, alba, ruginita pe la usi, cu geamurile deschise si cu un nene care craonea: ingheeetataaa! hai lumeee! Apoi, strada se umplea de omuleti care alergau dupa masina. Unii aveau banii pregatiti deja, altii fibrilau cautand. Cei mai multi ii furasera. Eu stateam si ma uitam nepasatoare. Nu aveam voie sa mananc inghetata pentru ca era facuta din oua clocite si lapte stricat- asa imi spusese mamaia. Varu' Antonica se certase un pic cu ma-sa mare, tanti Sevasta, dar pana la urma, aceasta ,mai binevoitoare decat mamaia, se invoise. Masina a oprit si s-a facut rapid o coada. Cate 2 linguri de inghetata pe un cornet faramicios, 5000 de lei. Intotdeauna nu era inghetata pentru toata lumea. Antonica vine si se aseaza pe banca lingandu-si inghetata care i se topea pe maini. Toata lumea era fericita. Mamaia l-a vazut si i-a zis: Poate te imbolnavesti, nu stii ca e facuta din oua clocite? Lasa ca ii spun eu Sevastii! Apoi, trece un Aro cu viteza. Soseaua se umple de praf, la fel si inghetata. Mai dureaza o secunda si toata inghetata pica pe jos. Bietu' Antonica! Era in stare sa o linga de pe jos! Lasa, mah, ca iti iei alta maine!
p.s.:mersi Ovidiu pt imagine :D

Morometii reloaded

Au trecut 3 saptamani si de atunci multe lucruri s-au mai intamplat :D. O mai tineti minte pe juna noastra ? Saptamanile acestea toata suflarea din Ciomardac a fost cu ochii pe cei 2 "maimutoi"-cum sunt numiti in limbajul ciomardacesc tinerii casatoriti. Nu trecuse nicio saptamana de cand junii se lausera ca Luluta a si calcat stramb. Se facea ca era o dimineata insorita de martie. Luluta inca mai dormea cand Niculaie se pregatea sa plece la serviciu-"plantator de borduri in Bucuresti". Insa ganduri tulburi ii treceau prin minte lui Niculaie. Cu o seara inainte gasise aruncat in curte un bilet:

"ai grije bai fraiere ca proasta aia de Luluta te traduce. stiu ieu. Sa vezi tu ca maine dupa ce pleci la munca vine Marar pa la ia. Maine poimaine iti face un borac si o sa te miri de ce ie asa negru. Sa nu zici ca nu tiam zis. Hai ne vedem la munca.
anominu "

Niculaie, iute la fire, a vrut sa o bata pe Luluta, dar a vorbit cu fratele lui, Sandu, si au hotarat sa o pandeasca pe Dracoaica. "Mi-a mancat sufletu' daca e adevarat!"-zicea Nae cu zaduf.
A asteptat 2 ore in gluga de coceni, doar-doar o prinde in fapt. Incepuse sa regrete ca a banuit-o pe "gogosel" de o asa fapta. Deodata, pe ulita, se aude un fluierat. Era Marar pe motoreta lu' ta-su' mare. Stupoare! Marar isi ascunde motoreta in curte la baba Dumitra si da sa intre in curte la Niculaie. Usa casei se deschide si iese Luluta, proaspata ca o floare de musetel. "Ai venit, Tzontzonel? ce dor mi-a fost de tine!". Pe Niculaie curgeau apele in gluga de coceni urmarind aceasta scena. Cei doi au intrat in casa, iar Niculaie a intervenit dupa o jumatate de ora. Ce a urmat nu e greu de ghicit. Luluta a mancat bataie cu nuiaua de dud, iar Marar a rupt-o la fuga. Cel mai interesant este ca si soacra Lulutei, mama lui Niculaie, a mancat bataie de la fi-su' ca nu i-a pazit bine giuvaeru'.Luluta si-a petrecut urmatoarele zile bocind sub plapuma. Dupa 2 zile a venit si maica-sa. A batut-o si ea, apoi a batut-o si soacra-sa, apoi lucrurile au revenit la normal. Cei doi se plimba din nou pe scuter prin sat. A mai trecut o saptamana, in care Luluta a fost atent supravegheata de mama soacra si de Sandu, fratele lui Niculaie. Si cum era plictiseala in Ciomardac era nevoie de o noua barfa, care nu a intarziat sa apara. Juna e gravida. Cu cine? nu se stie. Mai trebuie sa asteptam 9 luni. Voi pe cine pariati?

cromozomii lui Moromete

Weekendu' asta am fost la tara. Stiti... locul ala unde timpul e cu 100 de ani mai tanar, oamenii sunt sugubeti si beti, iar idilele si cele mai noi vesti din "societate" sunt discutate la un pahar de vorba cu andrelele in mana. Ei bine, am asistat si eu la un consiliu. Erau prezente cele patru puteri: tanti Tanta alias PROtv-ul, tanti Sevasta alias Platonita, tanti Veta alias "mereu vesela" si domnu' Lisandru- impaciuitor intre doamne. Incepem cu stirea bomba-"breiching niuz". Fata lu' Stan si lu 'Maricica, nepoata Zenobiei din Ciomardac, ruda cu Tanase al lu' Clocitu' si sora cu Fanica Titirez s-a maritat. Juna fericita are numai 15 ani. Ce oroare. De fapt... ati auzit? Era sugubeata de la 14. Si inca foarte." Am vazut-o eu cum umbla pe sosea ! Cat sa-i rezisti?!" Junele posesor de nevasta are si el...18 ani. Se numeste Niculaie si e orfan de tata. Marin al lu' Chibrit (tasu') a murit de inima rea. Nevasta-sa, Tudorita e femeie "iubitoare". "Lasa ca am vazut eu coada la poarta la ea! Fura Misu mereu cate o sticla de vin si oua si ii duce!", iar tanti Sevasta isi arata dispretul fata de consateanca sa:"Ptiu!". Nea Lisandru tace molcom. A iubit-o de cand ii mijeau mustatile. Incearca un spirit de gluma. "Lasa ca or folosi prezervativ!" Vinul si gluma se impletesc si rezulta o criza de ras inabusit cu obraji rosii de nerusine."Lasa ca tu stii mai bine, Lisandre!" Imediat incep si presupunerile. Tanti Tanta crede ca juna e gravida, "va spui eu, sigur e, altfel nu fugea ea , asa, in toiu' primaverii!" dupa o indelunga tacere deschide si Veta gura:"cred ca din cauza crizei economice, nu mai are lumea bani". Ceilalti tac, Veta e mai proasta, saraca, o bate mereu barba-su' in cap." Nu cred ca or sa stea prea mult! Tudorita n-are de unde s-o mai tie si pe trantorita aia. Auziti si voi! nici vaca n-are!" Lisandru mai toarna in pahare cu sufletu' indoit... s-a golit si sticla asta! "Hehe! Pun pariu ca se duce ta-su' dupa ea cu politia, el vroia s-o marite cu baiatu' lu' sefu' de post!" , "daca zici tu , Lisandre, om trai si om vedea". Deodata, zarva afara. Cei patru ies afara ca arsi, e rost de barfa noua. Si asa a fost. Pe strada treceau cei 2 sugubeti. Se tineau de mana si se pupau cu foc. "A dracu', n-are pic de rusine!"- soptea Tanta in coltul basmalei. Ochii ii urmareau pe cei doi cum se departau. "Hai ca am vazut-o si p-asta!", 'Hai ca plec, ma duc sa mulg vaca!", "Plec si eu, vine Nae de la Rebu." Si soarele apune si el parca spunand:" hai ca am vazut-o si p-asta!"

Hartia igienica

Astazi este 18 februarie. Este Ziua naţională a Gambiei- Aniversarea proclamării independenţei (1965), daca nu stiati (nici eu nu stiam). Stiam ca trebuie sa fie o zi speciala. Am avut parte de "de toate" in ceea ce priveste conditiile climatice: a nins, a batut vantul,a fost ger, a iesit soarele, acum asteptam sa ploua. Starea de dormitare se intindea ca o plaga pe masura ce treceau orele. Ochi pe jumatate inchisi, gand afara, iar muzicuta explicatiilor era un somnifer ordinar luat in cantitati industriale fara prescriptie medicala. Noua profesoara de mate este in continuare o enigma. Macar azi a fost mai bine. "Ia spuneti, copii, care este definitia functiei?" sau "Cum calculam sinusul?". Cand ochii nu mai rezistau oboselii, cautau un refugiu. Il gaseau in hartia igienica ce flutura in bataia vantului. Era ceva magic, datator de energie. Nu treceau 5 minute fara sa ma uit la ea. Si nu eram singura. Acea hartie ingienica era o scara spre cer, dar nimeni nu indraznea sa se catere. Ne uitam unul la altul sa vedem care are curajul. Sper sa fie si maine acolo. Ma voi catara. Sper sa nu aiba capat, iar daca are sa nu fie cel la care ma gandesc. La ora de economie profesoara ne-a rugat sa o ajutam sa nu adoarma. Era, deci, ceva in aer. Hartia continua sa fluture indiferenta, superioara. O hartie igienica. Ma intreb cum e sa lucrezi la o fabrica de hartie igienica. "Ce face tatal tau?" "Sterge la fund pe toata lumea." Insa, creatorul hartiei magice este eminamente un geniu. A reusit sa atraga atentia prin opera sa. Acum este nemuritor.

unda.viteza.ciocnire.culoare.

Lumea e un haos, inecat intr-o pacla groasa, neagra, dispretuitoare. In lume lucrurile se invart in cercuri.Sunt mii de cercuri. Cercul e infinitul, e bucla timpului, e filozofia vietii. Viata sufla in acest haos ca un vant capricios. Haosul capata forme, bucle pitigaiate(oameni) care apoi sunt spulberate cand vantul se plictiseste. Soarele-unul din sclavii Universului a fost blestemat sa crape periodic negrul haosului. Razele sale strabat mii de kilometrii, cu viteza uimitoare si se ciocnesc cu haosul. Impactul e nimicitor, iar din fuziunea lor se naste culoarea. Sunt doua fiinte silite sa se iubeasca in fiecare zi. Culorile sa scalda printre rafale de vant. Mor cand apune soarele, scaldate in tonuri de rosu-sangeriu si oranj violent. Haosul meu e capricios zilele astea, ii e dor de Soare. Vantul sufla dinspre Miaza-Zi cu o putere scazuta.

magnetii

A venit ziua. Toti asteapta raspunsul. E baiat sau fata? Bucuria e de 2 ori mai mare daca e baiat. Duce numele mai departe si e "mai ieftin". Vine gradinita. Baietei mereu murdari (oricat s-ar stradui mamele) , fetitele cu pampoane si dresuri albe privesc cu dispret "creaturile" de sex opus. Ew! dezgustator! Fetitele se feresc de baietei, ii considera prostuti , rai si mereu agresivi. Imi aduc aminte de un coleg de la gradinita caruia ii curgeau mereu mucii si facea balonase la nas cand respira. In cele mai bune cazuri se stergea cu hartie igienica. In aceasta etapa baieteii si fetitele se resping si nu vor sa se joace impreuna. Vine primara. Respingerea creste pe masura ce suntem obligati sa stam in banca : baiat-fata. O data mi-am batut colegul de banca pana l-am invinetit pentru ca mi-a mazgalit caietul. A doua zi a venit mama acestuia la scoala. Baietii adora sa sacaie fetele: le ridica fustele, le enerveaza si spun prostii vazute dupa 12 noaptea la tv. Fetele exceleaza la caligrafie, iar baietii umplu caietele de pete de cerneala. Se bat cu mancare, trag fetele de par, vorbesc urat. Fetele privesc cu dispret, dar in sinea lor si-ar dori sa poata faca asta. Apoi, incet incet incep sa vorbeasca, la inceput pe un ton de superioritate. Si lucrurile se modifica o data cu anii. Urmeaza perioada critica- pubertatea, cand fiecare dintre cei doi incearca sa-i atraga atentia celuilalt. Lucrurile evolueaza si poate se casatoresc. Primii ani sunt minunati. Certurile se inmultesc treptat, urmeaza o perioada constanta, apoi a 2 a perioada critica... realizarea ca au imbatranit. Sunt gelosi unul pe altul. Apoi, partenerul imbatraneste, incepe sa miroasa a "batran", pieile curg,dioptriile cresc , parul e alb, copii sunt mari, se casatoresc, fac copii la randul lor. Batranetea se extinde ca o plaga , fizic si psihic. Mosul sforaie, citeste ziarele de 5 ori pe zi, se uita la meciuri, e morocanos, adoarme cu gura deschisa. Baba impleteste mileuri toata ziua, urmareste telenovelele de pe acasa, barfeste cu vecinele, se plimba cu autobuzul si se cearta cu tinerii care ocupa scaunele. Le e frica de moarte, dar nu fac altceva toata ziua decat sa o astepte. Parca speranta ca nepotii ii vor tine minte le mai coloreaza zilele. E un cerc vicios in care ne invartim de mii de ani. Cred ca s-a plictisit si cercul , ar vrea si el sa incerce altceva.

copil si mortacini

Am avut o copilarie fericita, presarata cu de toate, ca un tort prost ornat. Am fost (si sunt) un copilas mozaic. Am facut de toate, am pictat pereti de plictiseala, am mancat bataie, am furat cirese, am batut copii, am scris tabla inmultirii de 20 de ori etc. Pasiunea mea era sa ingrop. Sa ingrop pui morti, ratuste moarte, vrabiute, papagalii, pui de bufnita cazuti din cuib, pui de veverita. Aveam 4 ani cand m-am apucat. O vrabiuta. Cutiute de pantofi , cruci legate cu ata, tamaie, lumanari. Apoi o jeleam pana ma plictiseam si-mi imaginam ca se bucura ca am avut grija de ea. Ii puneam floricele pe mormant si crengute de brad. Cand ramaneam fara lumanari furam de la mamaia. Tamaia o luam de pe scoarta brazilor. Ajunsesem sa am mai multe cimitire: sub brad, langa alee, sub bolta de vita-de-vie. Seara, cand aprindeam lumanarile, curtea parca era un sanctuar satanist (chiar o intrebau vecinele pe mamaia daca face farmece :)) ). Ingrijeam puii cu picioare strambe, fara picioare, cu ciocul stramb si speram sa nu moara. Dar mureau. Si ii ingropam. Aratam tuturor "locul meu de joaca". Ma simteam bine, credeam ca fac o fapta buna si eram mandra de mine. Ce poate fi mai bun?

Broscoii

Afara e frig, ploua marunt, sacadat, lumea calca prin balti si injura, umbrelele nu mai fac fata, masinile gem la semafor, noroiu' e in al-9-lea cer, vine vacanta (aia jegosa de numai o saptamana), se incheie medii. Pe strazi e GRI, cerul e vested, zoaie, lume imbufnata... Culoarea se stinge pe zi ce trece, speranta unui soare mai "vanjos" se pierde. Oamenii se transforma, inoata pe strazi ca niste rame dolofane, in cete pestrite, colorate de impermeabile si umbrele. Noroiul canta sub rotile masinilor, stergatoarele de la masini scartaie. Nici cainii din fata bisericii nu o duc prea bine. Blana uda ii face sa tremure si sa se scuture periodic. Din canale ies aburi albi, puturosi, care capata forme himerice. Incearca sa prinda oamenii in mrejele lor si se tulbura cand acestia scapa. O atmosfera pe care Bacovia ar fi gelos ca nu a surprins-o. O stare de hibernare, un picur molcom pe geam, un somn adanc si o cana cu ceai fierbinte. Sper ca o sa supravietuim.

sticleti la cap

In fiecare duminica imi promit sa nu mai dorm pana la unu dupa-amiaza. Niciodata nu reusesc. Si ma trezesc intotdeauna cand soarele e pe la jumatate si mancarea e gata si lumea e satula deja de munca (citez). Apoi mai urmeaza perioada de lene prelungita, in care ma gandesc daca sa ma ridic din pat. Deseori raman in pat. Duminica asta m-am trezit, buimaca, si m-am instalat la birou si ma uitam pe geam. In curtea parasita, mancata de vreme, unde ciulinii se simt la ei acasa, sobolanii sunt in habitatul lor natural, pasarile isi fac cuib prin iarba si casa e adapost de serpi. Ei bine, in curtea asta erau peste 100 de sticleti care mancau seminte de ciulini si dadeau din cap cu frecventa de vreo 50 Hz. Si i-am prinvit asa o jumatate de ora pana cand am plecat. Cand m-am intors nu mai erau acolo. Probabil ma trezisem.

cioburi

Se face ca de la o vreme incoace toate mi se par urate, hidoase, fara sens si vad numai partea urata a lucrurilor. Lumea pe care ne-o construim, noi, varful piramidei trofice , homo sapiens sapiens (si alte denumiri de preamarire), este lipsita de orice farmec. Cladiri gigantice, gri, orase aglomerate,masini, PET-uri, de la mancare la haine...tot. Gunoaiele au inceput sa ne caracterizeze habitatul. Peste tot sticle de plastic, pungi resturi etc. Pana si sobolanii cred ca isi tin cuibul mai curat. Suntem o dezamagire pentru Mama Natura. Cred ca suntem copilul neasculator al acesteia , copilul urat care face rau, care isi bate fratii, arunca cu mancarea si distruge tot ceea ce primeste. In clasa a4a am citit Craiasa Zapezii si nu mi-a placut datorita urateniei si rautatii pe care o descria. Craiasa Zapezii era o fiinta rea, careia ii placea sa vada oamenii suferind. Locuia in ceruri si avea o oglinda mare in care toate lucrurile se vedeau urate. Oamenii se vedeau desfigurati, hidosi. In oglinda erau de fapt sufletele lor. Ei bine, intr-o zi, oglinda s-a spart si a cazut din palatul Craiesei. Mii de cioburi au cazut pe pamant si au intrat in ochii oamenilor. Printre acesti oameni era un baietel pe nume Karl. Karl vedea de acum, mereu, partea urata a lucrurilor, a oamenilor. Mi-a cazut si mie un ciob in ochi? Dar sunt mai multe...:(