E sambata. Caut niste lumanari pentru ritualurile mele mizantrope. Nu gasesc si merg in casa batraneasca , plina de moliile timpului. De la intrare ma izbesc mirosuri de mirodenii uscate: patrunjel , leustean, flori de soc. Peste tot frunze uscate de soc , tei, boabe pestrite de fasole intinse pe ziare cu Basescu strivit pe ele si lipit cu picatura.3 crizanteme isi varsa petalele pe fata de masa. Ajung in camera cu felinar si muze pe pereti. Gasesc cutia cu lumanari :trupuri lungi , galbene , rastignite intr-o cutie de pantofi .In colt ceva imi inteapa ochiul. O geanta mare , neagra ,prafuita, cu broasca rupta , legata cu un ciorap de dama.
Deschid cutia deja deschisa si descoper un acordeon. Invins , greoi, lenes imi cade imi brate. 3 clape rupte de copiii fara jucarii , un scrijelit pe rama :" am fost",iar curele poarta amprenta urmasilor mei.Il supun la un ultim efort pe acest "martir".Sunetul lui taie aerul imbalsamat si il scap jos. Inca o rana.Se aude probabil un el de "auuu" de al nostru. Sterg praful centenar si ingan niste acorduri invatate pe "yamaha de hartie": mi-si-la-si-la-sol-la-sol-la-si.Vreau sa il resuscitez. Il pun pe umeri si ies afara. Lumina releva literele de pe panza impunse cu creionul: "nu mai canta fara sa stii". L-am dus inapoi in "sicriul lui" si l-am lasat sa doarma pana cand ... protonii s-au violat unii pe altii.
