prietenului meu, Cumuloninbus...

Zi obisnuita , ore simpliste duse pe firul norilor.Pentru mine norii sunt magnetul gandului.Ma absorb oricat m-as opune(recunosc nu ma opun de prea multe ori).Afara ,buclele timpului se tes pe cer .Norii sunt vata de zahar pe care vantul o aseaza pe ramurile corcodusilor si o decoreaza cu martipan*vrabiute* sau cu straciatella *ciori*, cateodata primesti gratis si cateva pungi pe care scrie "thanks for shopping here"(nu sporesc cu nimic aroma , ba chiar gustul e mai intepator).M-am imprietenit cu un Cumuloninbus.Trecea mereu pe deasupra mea si il rugam sa-l agat cu o franghie ca sa zbor cu el.Imi spunea mereu ca trebuie sa cresc.Apoi m-a parasit, iar eu l-am uitat.Acum mi-am adus aminte de el.Il caut.Vantul magic , astral aseaza vata de zahar cum ii vine in minte.Cateodata vezi floricele, fluturasi albiciosi care se plimba pe cer apoi vantul se supara si ii musca de coada pana cand dispar.Face casute de hobbiti inzorzonate cu zarzari.Norul meu avea o forma elipsoidala , iar la colturi ii atarnau scame mai neingrijite.Il caut.In zadar...Spre seara , daca are vantul chef, face dragonasi din purpura ce inoata in marea plutitoare si ii mai scarpina cu o tenta orfana de albastru turcoise.Imi place sa ma joc cu norii , dar mi-e tema ca vor fugi.Unde? Nu stiu.As merge dupa ei...