Sunetul copacului

E cald si mi se dilata ramificatiile.Ceva parca ma apasa.Astept sa treaca , dar clipele devin de plumb damnat.Incep sa fredonez ...Ma asez sub un copac imbatranit de primaveri, ros de vanturile alizee, mancat de timp si totusi , atat de pur.Imi canta ceva la ureche , o melodie cunoscuta (si nu , nu am castile in urechi).Incerc sa o recunosc si imi dau seama ca e in zadar.E pesta putinta muritorilor .In copac 2 pitigoi parca au Parkinson.Isterici incep sa se scarpine.Ii las sa intrebuinteze nejenati argoul pasaresc.Deasupra mea o randunica isi aseaza coada tunsa de curand in Africa.I-ar mai trebui niste fixativ.Amilaza e din plin si nu se sfieste sa o aplice (Taftrandunica-coada ta rezista perfect).Ingana sunete inguste , stridente , magice.Cred ca ma blesteama.Sunetul copacului se intensifica si ma albesc.Mi se daruieste .Petalele cad jertfite pe mine.Ma scutur de mortii nejeliti, simtindu-ma oarecum vinovata.Acesta a fost botezul.Blestemul randunicii , valul caisului.Voi auzi de acum inainte , mereu , sunetul copacului.