"Calator in necunoscut"

Am fost primul om care a pasit pe planeta Ahram.Era o planeta secreta , netrecuta pe harta virtuala din Greenwich.In calitate de supraveghetor al traficului intergalaxial am aflat despre aceasta planeta de la un glomit(o fiinta scarboasa acoperita de diferite mucoase) drept mita ca sa nu ii scad puncte pentru ca circulase cu viteza sunetului.(Precizez de limita de viteza in conglomeratul de galaxii Waterloo este mai mare sau cel putin egala cu viteza luminii.)I-am cerut coordonatele si i-am ars o palma dupa ceafa pentru ca ma scuipase intre ochi.Planeta avea un aspect destul de bizar.Nu face miscare de rotatie sau de revolutie.I se stricase miezul intermagmatic .A apartinut ligii utopistilor, dar la destramarea acesteia(in 3099 dupa razboiul lui Obi*aeonflux) a fost jefuita de ronini.Deoarece nu se misca, partea dinspre Pamant era inghetata,populata de viata creata prin radierea adn-ului uman si cel al proboscidienilor.Partea dinspre Steaua Protectoratului(formata prin diviziunea Soarelui) era bantuita de creaturi ciudate, care pastreaza secretul savantului Moore(care a fost exilat de pe Pamant).Fiinte de un roz dispretuitor faceau tumbe prin lava si isi scuturau prelungirile coccisului a bucurie.Apa era tot de un roz purgativ ce iti pata mainile cu sodiu la o simpla atingere.Le-am urmarit comportamentul si am ajuns la concluzia ca au un I.Q. de 10.Acest lucru era un avantaj pentru mine pentru ca aveau niste colti molfaiti cu creste ascutite,dar erau prea retardate ca sa se gandeasca sa ma manance.Am atins una si i s-a schimbat culoarea .S-a facut verde.Ce se intampla?O posibila reactie intre adn-ul uman si cel al acestor artificiali?Plaga s-a raspandit repede si ele au inceput sa se fragmenteze.Peste putin timp aerul s-a saturat de bucati mici , urat mirositoare si care dadeau mancarimi.Am fost nevoita sa parasesc planeta.Era vina mea?A doua zi m-am intors si nu am mai gasit-o.Probabil isi schimbase traiectoria.Sa fie acesta secretul doctorului Moore?Sa fie aceasta unica solutie ca lucrurile sa nu fie distruse de om?...Ascunderea?Pana cand vom gasi o metoda sa ne autodistrugem se pare ca aceasta e cea mai la indemana.

prietenului meu, Cumuloninbus...

Zi obisnuita , ore simpliste duse pe firul norilor.Pentru mine norii sunt magnetul gandului.Ma absorb oricat m-as opune(recunosc nu ma opun de prea multe ori).Afara ,buclele timpului se tes pe cer .Norii sunt vata de zahar pe care vantul o aseaza pe ramurile corcodusilor si o decoreaza cu martipan*vrabiute* sau cu straciatella *ciori*, cateodata primesti gratis si cateva pungi pe care scrie "thanks for shopping here"(nu sporesc cu nimic aroma , ba chiar gustul e mai intepator).M-am imprietenit cu un Cumuloninbus.Trecea mereu pe deasupra mea si il rugam sa-l agat cu o franghie ca sa zbor cu el.Imi spunea mereu ca trebuie sa cresc.Apoi m-a parasit, iar eu l-am uitat.Acum mi-am adus aminte de el.Il caut.Vantul magic , astral aseaza vata de zahar cum ii vine in minte.Cateodata vezi floricele, fluturasi albiciosi care se plimba pe cer apoi vantul se supara si ii musca de coada pana cand dispar.Face casute de hobbiti inzorzonate cu zarzari.Norul meu avea o forma elipsoidala , iar la colturi ii atarnau scame mai neingrijite.Il caut.In zadar...Spre seara , daca are vantul chef, face dragonasi din purpura ce inoata in marea plutitoare si ii mai scarpina cu o tenta orfana de albastru turcoise.Imi place sa ma joc cu norii , dar mi-e tema ca vor fugi.Unde? Nu stiu.As merge dupa ei...

e zgomot ...e culoare

A fost o zi plina de lucruri traznite ,de oameni coplesiti de astenie. Cascatul a devenit un laitmotiv...Casc , ma uit pe geam si aud ca un zumzait explicatiile de-a fie a par referitoare la binomul tipului de i-a cazut marul in cap.O cioara zboara sui printre ramurile proiectate pe un fundal verde spalacit cu albastru...e primavara.Mai casc o data si incep sa chinui foaia cu impunsaturile ondulate ale creionului ros de plictiseala.Rutina...Mai sunt 5 ore pana vine noaptea si atunci ma voi fragmenta.O parte va ramane adormita , parasita in pozitie de fetus, uitata in patul galben din camera galbena, iar cealalta va pleca...Unde?...Niciodata nu stie.Unde ii vine in gand.Ultima oara s-a plimbat cu bicicleta pe un turn vertical si a facut-o sa tresare pe cealalta jumatate.Nu se prea inteleg...Bicicleta se topeste , turnul se crapa , apoi cade,se darama.Apar campii verzi , dureroase, aproape diafane...Alearga , sare , iar inima celeilalte jumatati se incordeaza.Ajunge la o prapastie.Danseaza pasi de vals pe muchie alergand dupa un fluture cu aripa muscata.Isi pierde echilibrul si cade plutind pe o masa de aer mirosind a cafea.Deodata, se aude un zgomot .E un ceas caruia nu ii gasesc butonul de oprire.Ma chinuie.Ma trezesc impunsa de o raza de soare acompaniata de un claxon.E dimineata.Fac un efort voluntar chinuit sa ma ridic din pat.Imi ascund bine cealalta jumatate chiar o altoiesc putin pentru ca nu e cuminte.Abia asteapta sa se joace iar...mai sunt 17 ore...

vampirasul anur

A fost odata ca niciodata un vampiras.Ii placea sa soarba sange de lacusta cu paiul dimineata pentru ca tinea la silueta si seara sa faca un cocktail de epiderma de mascul de ofiurid cu zeama de gandac de colorado virgin-seara.Era un vampiras pretentios si facea urat daca nu i se faceau toate poftele.Toata ziua statea la televizor si se uita la "sange de tigan".Noaptea iesea in club "bloody" cu p.R.-ul lui Mimosa.Cu toate ca avea tot ce vroia parca ii lipsea ceva.Avea 25 de decenii si nu avusese inca o consoarta.Niciuna nu il iubea pentru ca nu avea coada.Coada era o trasatura fizica ce conta la vremea aia,dar el avea un ciot inestetic si zbarcit pentru ca isi mancase coada din gresala.Din aceata cauza vampirasul nu a avut urmasi pursange .A avut numai niste copilasi pe care i-a numit CoRuPti din casatoria cu Gorgona Calicia...