Petice de dimineata...

Noiembrie cea mai urata luna a anului. Ma trezesc la 7 si ai impresia ca e 3 noaptea.Intuneric si chef de somn sugrumat impotriva vointei mele. Miros de frig, ochi de mamaie, apa receee. Deschid jaluzelele...niciun efect. Imi mananc cerealele care dau puteri magice cu ochii atintiti in cutia gigantica de carton agatata de bietul salcam din fata blocului. Ce oameni degenerati. De o luna zace acolo...si va mai zace. Tanti cu fes frez matura flegmele si semintele lasate de tanara generatie pe scari.Dracuie pe "aia micii si pe ma-sa aia proasta". S-a scurs timpul. Sa incepem mirobolanta zi de 26 noiembrie. Zoaiele de cer ma imbolnaveste. Parca spune "dormi!". Mazga, ceata , claxoane , cascat prelungit. Adorm cu ochii cascati, cu un fundal sonor de invidiat:"fiiiiareee veeechi" bis bis. Mai ma uit a 20-a oara cate saptamani mai sunt pana la vacanta.:-<.Oftat. Privesc pe geam cum vecinul de vizavi tremura asteptandu-si cainele sa-si termine treaba. Niciunul nu e incantat de situatie. De teava de ala etajul 5 atarna o mandra pereche alba de chiloti parca asteptandu-si stapanul. Gigel trage de mamaie sa nu il duca la scoala. Sandel de la parter injura Loganul caruia i s-a inecat jiglerul. Ce viata minunata!

cand 2 devine 1

Suntem doua entitati ce se intrepatrund , ce sunt legate atat de strans incat devin una. Partea imateriala si cea materiala. Amandoua sunt intr-o transformare continua si se influenteaza reciproc. Cateodata se mai supara una pe alta si au loc "batalii" care se lasa cu cearcane si scufundare in ganduri. Fiecare asteapta clipa in care se va elibera. Dar numai una va supravietui dupa despartire, celalta se va dezintegra si va lasa numai fotografii in urma. Apoi fiecare isi va da seama cat de mult tinea de fapt la cealalta.Pe parcursul vietii una este invizibila si celalta e vizibila. Nimeni nu poate spune care primeaza, nici macar eu pentru ca eu sunt doua si fiecare voteaza cu fiecare.

intr-o continua transformare...

Stiam pana acum ca omul preistoric era un vanator iscusit si reusea cu arme rudimentare sa ucida lei, tigri, mistreti chiar si elefanti. Ei bine , oamenii de stiinta s-au intors la 180 de grade. Acum spun ca omul nu ar fi fost chiar in varful piramidei trofice, ca ar fi fost hrana de baza a multor animale si s-ar fi ascuns prin pesteri de frica. Rezulta de aici ca era erbivor. Poate ca au dreptate tinanad cont ca mai ne-a ramas un rest de intestin de la erbivore- apendicele. Cum am ajuns acum in varful piramidei... ramane sa dezlege ei. Dar ne aflam intr-o continua transformare. Hrana nu mai este scopul muncii noastre de mult. Cumparam intotdeauna mai multa mancare decat avem nevoie si ne indopam chiar daca nu ne este foame. Mancarea pe care o consuma noi azi ar omori un om din secolul 15 in 2 luni. Asta pentru ca ne-am adaptat la aceasta alimentatie. Poate ca ne vom transforma in niste niste mini mamuti si vom inlocui bietii elefanti.