Petice de dimineata...

Noiembrie cea mai urata luna a anului. Ma trezesc la 7 si ai impresia ca e 3 noaptea.Intuneric si chef de somn sugrumat impotriva vointei mele. Miros de frig, ochi de mamaie, apa receee. Deschid jaluzelele...niciun efect. Imi mananc cerealele care dau puteri magice cu ochii atintiti in cutia gigantica de carton agatata de bietul salcam din fata blocului. Ce oameni degenerati. De o luna zace acolo...si va mai zace. Tanti cu fes frez matura flegmele si semintele lasate de tanara generatie pe scari.Dracuie pe "aia micii si pe ma-sa aia proasta". S-a scurs timpul. Sa incepem mirobolanta zi de 26 noiembrie. Zoaiele de cer ma imbolnaveste. Parca spune "dormi!". Mazga, ceata , claxoane , cascat prelungit. Adorm cu ochii cascati, cu un fundal sonor de invidiat:"fiiiiareee veeechi" bis bis. Mai ma uit a 20-a oara cate saptamani mai sunt pana la vacanta.:-<.Oftat. Privesc pe geam cum vecinul de vizavi tremura asteptandu-si cainele sa-si termine treaba. Niciunul nu e incantat de situatie. De teava de ala etajul 5 atarna o mandra pereche alba de chiloti parca asteptandu-si stapanul. Gigel trage de mamaie sa nu il duca la scoala. Sandel de la parter injura Loganul caruia i s-a inecat jiglerul. Ce viata minunata!