miercuri, 18 februarie 2009

Hartia igienica

Astazi este 18 februarie. Este Ziua naţională a Gambiei- Aniversarea proclamării independenţei (1965), daca nu stiati (nici eu nu stiam). Stiam ca trebuie sa fie o zi speciala. Am avut parte de "de toate" in ceea ce priveste conditiile climatice: a nins, a batut vantul,a fost ger, a iesit soarele, acum asteptam sa ploua. Starea de dormitare se intindea ca o plaga pe masura ce treceau orele. Ochi pe jumatate inchisi, gand afara, iar muzicuta explicatiilor era un somnifer ordinar luat in cantitati industriale fara prescriptie medicala. Noua profesoara de mate este in continuare o enigma. Macar azi a fost mai bine. "Ia spuneti, copii, care este definitia functiei?" sau "Cum calculam sinusul?". Cand ochii nu mai rezistau oboselii, cautau un refugiu. Il gaseau in hartia igienica ce flutura in bataia vantului. Era ceva magic, datator de energie. Nu treceau 5 minute fara sa ma uit la ea. Si nu eram singura. Acea hartie ingienica era o scara spre cer, dar nimeni nu indraznea sa se catere. Ne uitam unul la altul sa vedem care are curajul. Sper sa fie si maine acolo. Ma voi catara. Sper sa nu aiba capat, iar daca are sa nu fie cel la care ma gandesc. La ora de economie profesoara ne-a rugat sa o ajutam sa nu adoarma. Era, deci, ceva in aer. Hartia continua sa fluture indiferenta, superioara. O hartie igienica. Ma intreb cum e sa lucrezi la o fabrica de hartie igienica. "Ce face tatal tau?" "Sterge la fund pe toata lumea." Insa, creatorul hartiei magice este eminamente un geniu. A reusit sa atraga atentia prin opera sa. Acum este nemuritor.
Publicat de la

2 comentarii:

  1. bubulina18 februarie 2009 la 20:33

    fun:))
    Cred ca de fiecare data cand suntem la scoala e bine sa ne fixam un punct fix, un lucru, care, fie este special sau nu, sa ne impresioneze intr-un anume fel... Acel lucru banal , cum e hartia igienica in cazul tau, reuseste sa iasa din anonimat si sa devina o oaza de ispiratie, ca sa spun asa, pentru intreaga zi ...
    Eu am avut fixatii asupra unor frunze cand invatam la unu, in generala... le-am privit doi ani la rand! Fiind si la fereastra era un lucru inevitabil sa le observ in fiecare anotimp.. acum vestejite, acum verzi si zgomotoase, acum lipsa .. si tot asa ... bn, acum am inceput sa fixez unghiile Laurei frumos date cu oja ... sau pe cate un coleg... ;))

    RăspundețiȘtergere
  2. waterloo19 februarie 2009 la 18:27

    :)) azi nu mai era hartia acolo :)). dar vremea de afara m-a tinut cu ochii pe geam.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)