Broscoii

Afara e frig, ploua marunt, sacadat, lumea calca prin balti si injura, umbrelele nu mai fac fata, masinile gem la semafor, noroiu' e in al-9-lea cer, vine vacanta (aia jegosa de numai o saptamana), se incheie medii. Pe strazi e GRI, cerul e vested, zoaie, lume imbufnata... Culoarea se stinge pe zi ce trece, speranta unui soare mai "vanjos" se pierde. Oamenii se transforma, inoata pe strazi ca niste rame dolofane, in cete pestrite, colorate de impermeabile si umbrele. Noroiul canta sub rotile masinilor, stergatoarele de la masini scartaie. Nici cainii din fata bisericii nu o duc prea bine. Blana uda ii face sa tremure si sa se scuture periodic. Din canale ies aburi albi, puturosi, care capata forme himerice. Incearca sa prinda oamenii in mrejele lor si se tulbura cand acestia scapa. O atmosfera pe care Bacovia ar fi gelos ca nu a surprins-o. O stare de hibernare, un picur molcom pe geam, un somn adanc si o cana cu ceai fierbinte. Sper ca o sa supravietuim.