cioburi

Se face ca de la o vreme incoace toate mi se par urate, hidoase, fara sens si vad numai partea urata a lucrurilor. Lumea pe care ne-o construim, noi, varful piramidei trofice , homo sapiens sapiens (si alte denumiri de preamarire), este lipsita de orice farmec. Cladiri gigantice, gri, orase aglomerate,masini, PET-uri, de la mancare la haine...tot. Gunoaiele au inceput sa ne caracterizeze habitatul. Peste tot sticle de plastic, pungi resturi etc. Pana si sobolanii cred ca isi tin cuibul mai curat. Suntem o dezamagire pentru Mama Natura. Cred ca suntem copilul neasculator al acesteia , copilul urat care face rau, care isi bate fratii, arunca cu mancarea si distruge tot ceea ce primeste. In clasa a4a am citit Craiasa Zapezii si nu mi-a placut datorita urateniei si rautatii pe care o descria. Craiasa Zapezii era o fiinta rea, careia ii placea sa vada oamenii suferind. Locuia in ceruri si avea o oglinda mare in care toate lucrurile se vedeau urate. Oamenii se vedeau desfigurati, hidosi. In oglinda erau de fapt sufletele lor. Ei bine, intr-o zi, oglinda s-a spart si a cazut din palatul Craiesei. Mii de cioburi au cazut pe pamant si au intrat in ochii oamenilor. Printre acesti oameni era un baietel pe nume Karl. Karl vedea de acum, mereu, partea urata a lucrurilor, a oamenilor. Mi-a cazut si mie un ciob in ochi? Dar sunt mai multe...:(