Sub asediu

Duc o viata paralela. Da, stiu ca banuiati! Fiecare zi se imparte intre doua lumi, nu foarte diferite. Sa zicem ca in cealalta totul e posibil. Mai sunt 5 ore pana vine noaptea si atunci ma voi dezlantui. O parte va ramane adormita, parasita in pozitie de fetus, uitata in patul galben, iar cealalta va pleca...Unde?...Niciodata nu stie. Unde ii vine in gand. Ultima oara s-a plimbat cu bicicleta pe un turn vertical si a facut-o sa tresare pe cealalta jumatate. Nu se prea inteleg... Bicicleta se topeste, turnul se crapa, apoi cade, se darama. Apar campii verzi, dureroase,atat de verzi incat simti gust acru in gura...Alearga, sare, iar muschii celeilalte jumatati se incordeaza. I se pune un carcel. Pentru cateva secunde se pierde contactul din cauza durerii. Aventura continua. Ajunge la o prapastie. Danseaza pasi de vals pe muchie alergand dupa un fluture cu aripa muscata. Isi pierde echilibrul si cade plutind pe o masa de aer mirosind a iasomie. Cealalta jumatate tocmai a cazut din pat. Ciudata sincronizare! Nocturna-eu e mai rautacioasa si apeleaza mereu la viclesuguri pentru a castiga timp. Dimineata o pacaleste pe diurna-eu sa opreasca alarma si o convinge sa se puna inapoi in pat. Astfel, ziua incepe cu obisnuita intarziere. Imi ascund bine cealalta jumatate chiar o altoiesc putin pentru ca se razvrateste. Abia asteapta sa se joace iar...mai sunt 17 ore...
A inceput deja sa numere.De cateva zile incoace, nocturna-eu a pus la cale o revolta (nu impotriva guvernului Boc). O stare de somnolenta grava ma apuca atunci cand mi-e lumea mai draga. Sper sa ajungem la un armistitiu.
P.S.: In timpul somnului se activeaza aceleasi regiuni ale creierului care au fost active in timpul evenimentelor traite in timpul zilei. Creierul reia aceste evenimente la o viteza de sase-sapte ori mai mare decat viteza din cursul evenimentelor desfasurate de-a lungul zilei.